Traiul în comunitate

Pe data de 30 septembrie 2015, Casa Comunitară din s. Baimaclia, r. Cantemir și-a întâmpinat stăpânii – 4 tineri și 2 tinere cu dizabilități, care au petrecut mai mult de 20 de ani în instituțiile rezidențiale.

Această prezentare necesită JavaScript.

Până la venirea tinerilor, Casa a fost pregătită și dotată pentru a le oferi suportul necesar. În casă au fost create condițiile de trai care corespund standardelor de calitate. Deoarece trei dintre tineri sunt utilizatori de scaune rulante, a fost amenajat cu grijă spațiul din casă, astfel încât acesta să fie accesibil pentru toți.

Echipa de angajați a casei a întâmpinat tinerii cu multă căldură, dar și cu îngrijorare: „Le-am oferit căldură, pentru că de aceasta are nevoie fiecare dintre noi.  Însă am fost și îngrijorați; ne gândeam dacă vom reuși să facem față acestei provocări – de a le oferi suportul necesar fiecăruia.”

Acum, după jumătate de an, angajații afirmă că fiecare zi petrecută în Casă a fost o lecție de viață: „Este ceva deosebit când te înveți să observi micile progrese, care îți umplu inima cu bucurie.”

De când sunt acasă, fiecare dintre tineri a înregistrat progrese: să mânuiască aspiratorul, să taie cu foarfeca, să curețe cartofi, să spună mai multe cuvinte, să zâmbească, să rostească numele angajaților. Aici, în casă, au învățat că au un nume (în primele zile reacționau doar la numele de familie – așa au fost deprinși în instituție). Acum Edic, Carina, Diana, Dima, Ilie și Sașa reacționează la numele lor!

Tinerii se bucură mult atunci când au vizitatori. Tot mai des vin în vizită voluntari și, împreună, confecționează diferite lucruri utile.  Și câtă satisfacție se poate citi pe fețele tinerilor, atunci când le reușește ceva nou! Astfel, și voluntarii au realizat că fiecare dintre acești băieți și fete este valoros în felul său.

„Așteptăm să se încălzească afară, ca să petreacă cât mai mult timp la aer.  Îi așteaptă lucrul în grădină,  vrem să vadă cum cresc și se dezvoltă plantele. Noi dorim ca locatarii Casei Comunitare să se simtă membri deplini ai comunității, iar acesta înseamnă să-i ajutăm să ajungă la frizerie, magazin, teren, Centru Medicilor de familie – să-și cunoască întreaga comunitate”, a menționat Ecaterina Golovatîi, Manager de caz, Keystone Moldova.

Casa comunitară din Cantemir este unică – este prima Casă de tip mixt din Moldova, în care locuiesc și băieți și fete.  Acest lucru este important în primul rând pentru tinerii cu dizabilități, care au crescut în instituții rezidențiale doar pentru băieți sau doar pentru fete. Ei au nevoie să învețe să comunice cu persoanele de sex opus – această deprindere îi va ajuta la integrarea în comunitate.

Serviciul social Casă comunitară din Baimaclia a fost dezvoltat de către Consiliul raional Cantemir, în parteneriat cu Asociația Keystone Moldova, din sursele financiare ale Consiliului raional Cantemir, Fundaţiei Soros-Moldova şi Fundaţiilor pentru o Societate Deschisă.

Posted in Uncategorized | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Voluntariat la Casa comunitară Hansca

Vara aceasta, în Casa comunitară de la Hansca a făcut voluntariat o tânără din Elveția. A reușit să dezvolte relații frumoase cu cei șase locatari din casă, aflând ce-i place fiecăruia dintre ei. Ne-a spus că a rămas încântată de atmosfera din casă și de bucatele pregătite.2

Vă invităm să o cunoașteți, din interviul următor:

I: Numele și ocupația?

Judit: Judit Bünter. Sunt studentă la pedagogie în Elveția. În Elveția, la această specialitate studiem patru obiecte. Eu studiez Germana, Engleza, Muzica și Geografia. Îmi voi termina studiile anul viitor.

I: Povestește-mi un pic despre experiența ta în domeniul voluntariatului

Judit: Nu am făcut voluntariat în alte țări, dar am predat deja ore de limba germană în Anglia și în Macedonia, unde am stat câte o lună. În plus, vara trecută am fost pentru două luni în Tanzania, pentru a observa pedagogii de acolo și a le acorda suport. De asemenea, i-am ajutat să-și amenajeze o grădină școlară. Mi-am scris teza de master despre acest proiect.

6I: Cum ai ajuns în Moldova, în Casa comunitară Hansca?

Judit: Am vrut să fac ceva folositor în timpul verii și, în același timp, să vizitez o țară în care nu am mai fost.

I: Cât timp ai stat aici?

Judit: Patru săptămâni.

I: Ți-a plăcut aici? De ce?

Judit: Da. Am avut o atmosferă plăcută de lucru, am cunoscut oameni prietenoși, care te susțin și am avut oportunitatea să descopăr Moldova un pic.

I: Ce ți-a plăcut cel mai mult aici?3

Judit: E greu să aleg doar un singur lucru. Mi-au plăcut mai multe: băieții și colegii de lucru, prietenii noi, Chișinău, satele, prețurile mici și mâncarea extraordinară.

I: Cum comunici cu băieții din Casă?

Judit: Am încercat să vorbesc românește cât de bine am putut, dar cel mai des a vorbit în engleză. În schimb, am folosit multe gesturi.

I: Povestește-mi despre relația ta cu fiecare dintre băieți.

Judit: Mihai. Își are propriile idei și face doar ceea ce vrea. Nimeni nu-l poate impune să facă ceea ce nu vrea. Pe de altă parte, i-a plăcut să danseze și „mi-a luat interviu” de câteva ori. În general, nu am petrecut foarte mult timp cu el, pentru că e apt să-și găsească ocupație singur.

poza 1Victor. E păcat că nu poate vorbi, dar avem o relație foarte bună. Am chicotit și ne-am jucat de multe ori. El este micul meu soare.

Ion. Am avut impresia că îi place masajul pe care i-l făceam. Întotdeauna îmi lua mâna și mi-o punea pe gâtul lui, ceea ce însemna că se simte bine.

Ion (celălalt). Întruna îmi repeta numele și mă implora să-i dau apă. În principiu, asta însemna că vrea atenția mea. Îi place să fie inclus în activități și să aibă oameni împrejurul lui.

Sergiu.  Întotdeauna voia masaj la spate. Era plăcut să vezi că masajul îl relaxa. În plus, îi plăcea să danseze cu mine. Trebuia în același timp să aplaud, să pocnesc din degete și să scot diverse sunete. Am observat de mai multe ori că reacționează pozitiv la muzică. 4

Andrei. Am început să construiesc împreună cu el turnuri din bețișoare de lemn, ca să-și dezvolte dexteritatea. Pe lângă asta, i-ar plăcea să numere de la 1 la 10 în toate limbile pe care le cunosc eu.

I: Ce faceți de obicei împreună?

Judit: Ne jucăm, desenăm, vorbim, dansăm, facem masaj, gătim, mâncăm, ne uităm la televizor.

I: Ce părere ai despre serviciu, despre personalul angajat?

Judit: Sunt foarte mulțumită de faptul că colegii mei de lucru sunt așa de buni. Fiecare dintre ei a încercat să vorbească cu mine. Gătesc foarte bine și au fost interesanți de experiența mea.

I: Ai mai fost în asemenea servicii prin alte părți?

5Judit: Nu, nu pot să le compar.

I: După părerea ta, e nevoie ca ceva să fie schimbat sau îmbunătățit în cadrul serviciului?

Judit: Verile sunt destul de fierbinți în Moldova, ar trebui să fie asigurată mai multă umbră pentru ca băieții să se poată juca afară. De asemenea, nu sunt sigură dacă băieții beau destulă apă în această perioadă caldă.

I: Cum vei utiliza experiența căpătată aici?

Judit: Experiențele sociale sunt folositoare în viața de zi cu zi. Nu am mai lucrat până acum cu persoanele cu dizabilități însă acum mi-am format o idee despre cum este să lucrezi cu ele.

I: Mulțumesc mult, Judit!

Posted in Uncategorized | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

”Acum mă simt liber!” 

Povestea unui tînăr care a trăit 17 ani în internat

DSC02116 Marin este un tînăr optimist, cu mult curaj, cu vise şi speranţe. Un tînăr care la 17 ani a avut curaj să zică: „Gata. Pînă aici. Nu mai vreau să trăiesc în internat! Vreau să trăiesc în societate, să-mi fac mulţi prieteni, să-mi fac singur un ceai!”

De o lună Marin este acasă. Împreună cu alţi cinci tineri, foşti rezidenţi ai Casei-internat pentru copii cu deficienţe mintale din Orhei. 5 martie 2014 a fost cea mai fericită zi a vieţii sale – ziua transferului în serviciul social Locuinţă Protejată din Făleşti, căreia Marin şi colegii lui îi zic „acasă”. Acasă viaţa e total diferită decît în internat. „Aici mă simt liber. Decidem împreună cu băieţii ce să mîncăm, cînd să mîncăm, cînd să lucrăm. Învăţăm o mulţime de lucruri noi, avem vecini care sunt foarte amabili”, povestește Marin.

Schimbarea este lucrul pe care Marin şi-l dorea cel mai mult fiind în internat. Ştia că nu va fi uşor. Ştia că vor există multe obstacole şi dificultăţi de înfruntat. Avea momente cînd frica şi îndoiala îl copleşeau în totalitate. „Cînd eram în instituţie nu o dată ni se spunea: „Vă pare vouă că în comunitate va fi mai bine! O să vreţi să vă întoarceţi înapoi în instituţie. Acolo nu o să aveţi ce mînca!”, își amintește Marin.

DSC02014

Primele zile tresărea la fiecare foşnet. Nu putea dormi noaptea, avea coşmaruri. Visa persoane necunoscute care pătrundeau în casă ca să le fure lucrurile, iar el nu se putea apăra, deoarece deficienţa locomotorie pe care o are nu-i permite să se apere, să fugă. Artrogripoza este o afecţiune pe care a dobîndit-o de la naştere. E un lucru bine cunoscut că orice intervenţie de recuperare este necesar să fie realizată la momentul oportun. Dacă intervenţia chirurgicală ar fi fost făcută la o vîrstă fragedă, probabilitatea ca Marin să se deplaseze fără suport ar fi fost foarte mare. Neglijenţa administraţiei instituţiilor rezidenţiale însă l-a lipsit de această şansă. La fel şi de posibilitatea de a purta ochelari şi aparat auditiv. „Cînd am plecat de la internat, mi-au luat ochelarii. Au zis că nu-s ai mei, că sunt scrişi după internat”, ne spune Marin. De asemenea, fiind în internat, nu au fost realizate investigaţii ale aparatului auditiv, deşi Marin are şi o deficienţă de auz. Investigaţiile au fost realizate abia după ieşire din internat. Graţie generozităţii Centrului Republican de Audiologie, Marin va recepţiona mult mai uşor mesajele celor din jur, deoarece acest centru i-a donat lui Marin un aparat auditiv în valoare de circa 8000 lei.

Viaţa în societate nu este uşoară. Atunci cînd timp de 17 ani ai fost lipsit se posibilitatea de a lua decizii, de a face alegeri, libertatea pare un ocean imens, necunoscut, cu multe provocări şi pericole. În ciuda tuturor obstacolelor, Marin gîndeşte pozitiv. Credinţa în Dumnezeu este sursa lui de energie şi speranţă, dar şi puţinii oameni apropiaţi, pe care i-a cunoscut la diferite etape ale vieţii: „Ştiu că o să fie bine! Doar că va trebui să lupt din greu!”.

Nelea Panfil,
Psiholog Keystone Moldova

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Participarea la viața publică și politică, un drept al fiecăruia!

DSC04806_rev Sâmbătă, 22 martie 2014, am discutat în cadrul „Grupului persoanelor cu dizabilităţi intelectuale care au fost private de dreptul de a trăi în comunitate” despre Articolul 29 din Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi – “Dreptul de a participa la viaţa publică şi viaţa politică”.

DSC04802_rev

Membrii Grupului au adus exemple din experiența proprie în care am putut uşor recunoaşte încălcări de drept comise în exercitarea dreptului la vot şi implicare în viaţa comunităţii de către instituţia în care au trăit. Astfel, revoltat, unul dintre membrii Grupului ne-a spus: „Dacă nu votam pe cine trebuie, ne spuneau că ne duc la Bădiceni”. Bădiceni, fiind o sintagmă care se referă la unul dintre internatele psiho-neurologice în care sunt plasaţi adulţii cu dizabilităţi intelectuale sau cu probleme de sănătate mintală.

Despre faptul că votul este secret şi efectuat în baza deciziei personale, membrii Grupului au aflat abia sâmbătă, deşi au avut deja mai multe experienţe de votare.

????????

Membrii Grupului ne-au mai comunicat că au mare nevoie de suport pentru a învăţa să-şi expună părerile şi gândurile. „La internat noi nu vorbeam mult, acolo ne închideau repede gura” , au spus ei…

DSC04798_rev

„Grupul Persoanelor cu dizabilităţi intelectuale care au fost private de dreptul de a trăi în comunitate” a fost constituit în anul 2013 la 23 octombrie, având drept scop formarea abilităţilor de auto-reprezentare şi promovare a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi.

Această activitate este parte a proiectului “Persoanele cu dizabilităţi – actori în prevenirea şi combaterea discriminării”, implementat de Keystone Moldova cu suportul financiar Fundaţiei Soros-Moldova, Programul Egalitate și Participare Civică.

Eliza Cauș, coordonator de proiect, Keystone Moldova

Posted in Uncategorized | Etichetat , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Sunt liber!

După 29 de ani petrecuţi în 3 instituţii rezidenţiale, ultima fiind casa internat din Orhei, la finele săptămînii trecute, Ion Moscalenco a părăsit instituţia. El a plecat în serviciul Plasament familial pentru adulţi, care a fost dezvoltat în baza familiei Elena şi Veaceslav Rusu din s. Tîrşiţei, r. Teleneşti.

444444_rev

Înainte de a pleca definitiv din casa internat, Ion a mers în familie pentru perioada de potrivire, unde a stat timp de trei săptămîni. În dimineaţa zilei în care a trebuit să vină în instituție pentru a-şi lua actele și rămas bun de la colegi, Ion era plin de emoţii. Pe de o parte vroia să se vadă cu dădaca preferată, pe de altă parte însă, era copleșit de frica să nu fie lăsat în casa internat de către noua sa familie. Întrebat de dădacă unde a fost, a răspuns cu un zîmbet pe toată faţa, accentuat – „Acasă!”. Colegii, dar şi angajaţii îl priveau întrebător și, totodată, cu admiraţie faţă de norocul care „l-a lovit” pe Ion.

IMAG0053_revLa întoarcerea acasă noua familie îl aștepta cu bucate gustoase. Cînd s-a așezat la masă, Ion şi-a frecat mîinile una de alta, de parcă a finisat un lucru de mare importanţă şi a spus: „Gata, eu am documente, nu mă mai întorc, sunt liber.”

Pînă în prezent, Keystone Moldova în parteneriat cu administraţia publică locală a dezvoltat trei servicii de Plasament familial pentru adulţi în raioanele Ungheni, Basarabeasca şi Teleneşti în care au fost plasaţi trei adulţi cu dizabilităţi intelectuale.

Oxana Costandaki, asistent social în cadrul Keystone Moldova

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Arcadie Zaraischi și-a sărbătorit ziua de naștere…. 35 de ani

Noi n-am putut trece cu vederea ziua de 1 decembrie, care între altele, are o semnificație deosebită pentru un om drag nouă, Arcadie Zaraischi, și am decis să-i facem o surpriză. Împreună cu cei patru băieți de la Locuința Protejată din Orhei ne-am deplasat în s. Oxentea, r. Dubăsari, unde locuiește Arcadie.

”Este cea mai frumoasă zi din viața mea. Ziua mea de naștere a sosit. Eu am ajutat la pregătirea bucatelor. Am fost la cumpărături. Vom deschide împreună șampania și vom mînca tortă. Sunt atît de fericit!”, ne-a spus Arcadie cînd ne-a văzut.

După ce poposiserăm toți, sărbătoarea propriu-zisă începu. Stropii de șampanie se grăbeau în paharele invitaților care așteptau să-i ureze ”La Mulți Ani” omagiatului. Telefonul suna fără încetare – prietenii, cunoscuții, colegii vroiau să-l felicite. Toată lumea se rotea în jurul lui, trăia emoții pozitive, dificil de redat.

Am glumit, ne-am veselit, ne-am simțit foarte bine, atmosfera devenise însuflețită și veselă. Dar, ca orice lucru frumos, a venit și momentul în care sărbătoarea trebuia să ia sfîrșit. Înainte să ne despărțim, am stabilit că toți împreună vom merge la o altă zi de naștere, la Călărași.

Ina Crasnojon-Labă, specialist în psihologie comportamentală, Keystone Moldova

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu

Un eveniment important în Casa comunitară de la Hansca

Ceremonia de sfințire a Casei comunitare din s. Hansca, r. Ialoveni a avut loc recent. Chiar dacă a coincis cu hramul localității, sfințirea Casei a fost primul în agenda evenimentelor organizate de Primărie în acea zi. Printre oaspeții prezenți s-au numărat reprezentanți ai primăriei Hansca, ai Consiliului raional  Ialoveni, ai Asociației Keystone Moldova, politicieni, jurnaliști și locuitori ai satului.

Locatarii Casei comunitare și cei care au întîmpinat oaspeții, dăruindu-le flori confecționate chiar de ei, sunt șase băieți, care trăiesc împreună de un an de zile. S-au bucurat cel mai mult de prezența jurnaliștilor. „O să apărem la televizor și o să ne vadă rudele!” – a exclamat Andrei, unul dintre băieții care le-a acordat interviu. În timpul ceremoniei, conduse de trei preoți, au ascultat liniștiți, cu ochii mari și lumînări în mînă. Nu mai văzuseră așa ceva.

SONY DSCCasa comunitară este un serviciu social pentru persoanele cu dizabilități severe, care au nevoie de îngrijire și suport continuu. Cei 6 băieți care locuiesc în acest serviciu au fost dezinstituționalizați din Casa internat pentru copii (băieți) cu deficiențe mintale din Orhei.

„Casa comunitară este un serviciu social binevenit în localitate – mai întîi, pentru că sunt create condiții mai bune pentru persoanele cu dizabilități,  decît cele care erau în Casa internat, și apoi, ne creează o imagine a comunității atît în țară, cît și în afara ei”, ne-a declarat dna Elena Moșneguțu, primarul satului Hansca. „Am fost vizitați de delegații din alte țări – Azerbaidjan, Olanda, Irlanda, Germania, care au dorit să vadă cum este implementat acest serviciu la noi în țară”, a menționat dumneaei.

Casa comunitară este un serviciu dezvoltat de Consiliul raional Ialoveni, însă Primăria Hansca se implică activ în implementarea serviciului: a oferit gratis terenul pentru casă, contribuie la alimentarea casei cu apă, repară porțiunea de drum unde este amplasată Casa comunitară. De asemenea, la fiecare sărbătoare – Crăciun, Paște, hram etc. sunt prezenți și reprezentanții Primăriei, care întotdeauna vin cu daruri pentru băieți. În prezent Serviciul social Casă comunitară este întreținut de Consiliul raional Ialoveni, care suportă costurile necesare pentru funcționare.

De un an, de cînd au fost plasați în Serviciu, băieții au făcut mari progrese: și-au dezvoltat abilități de autonomie, de comunicare, au învățat să trebăluiască prin curte, să facă curat în casă, unii dintre ei au suportat operații, pentru a se putea deplasa mai ușor pe propriile picioare. Au învățat să confecționeze bijuterii, flori, unii dintre ei știu să fotografieze, alții să ajute la pregătirea mîncării etc. De asemenea, băieții s-au împrietenit unii cu alții și le place mult să meargă la plimbare. Cel mai mult le-a plăcut să meargă în vizită la școală, unde au participat la sărbătoarea ultimului sunet, și în excursii în locurile pitorești ale comunității. Lumea din sat îi cunoaște și îi acceptă, iar copiii vecinilor își petrec timpul liber alături de ei.

Serviciul social Casă comunitară este constituit ca instituție publică de către Consiliul raional Ialoveni  cu sprijinul Keystone Moldova, în cadrul Programului „Comunitate incluzivă – Moldova”, din sursele Fundațiilor pentru o Societate Deschisă / Inițiative în Sănătate Mintală și ale Fundației Soros-Moldova. Casa comunitară  activează în baza Regulamentului – cadru şi a Standardelor de calitate elaborate de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei cu suportul Keystone Moldova şi aprobate de Guvern în 2010.

Posted in Uncategorized | Lasă un comentariu